- cu drept cuvânt
- with good reasonjustly.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
cu drept cuvânt
Look at other dictionaries:
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
dreptate — DREPTÁTE, (rar) dreptăţi, s.f. Principiu moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ♢ loc … Dicționar Român
bunic — BUNÍC, bunici, s.m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinţii părinţilor; p. ext. strămoşi. 3. (reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. ic. Trimis de valeriu, 02.10.2008. Sursa:… … Dicționar Român
bunică — BUNÍCĂ, bunici, s.f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă mare, buniţă, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ♢ expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. ică. Trimis … Dicționar Român
lexicaliza — lexicalizá vb., ind. prez. 3 sg. lexicalizeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LEXICALIZÁ vb. tr. a înregistra drept cuvânt autonom un derivat sau un compus. (< fr. lexicaliser) Trimis de raduborza, 15.09.2007.… … Dicționar Român
titlu — TÍTLU, titluri, s.n. 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într un anumit domeniu de activitate. ♢ Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ Demnitate, funcţie, titulatură deţinute de cineva sau acordate cuiva; nume,… … Dicționar Român
valoare — VALOÁRE, valori, s.f. I. 1. Însuşire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; importanţă,… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
proprietate — PROPRIETÁTE, proprietăţi, s.f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ♢ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de … Dicționar Român
direct — DIRÉCT, Ă, direcţi, te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De a… … Dicționar Român
